LUCEAFARUL ROMANESC

revistă on-line de literatură şi cultură

~Al. Florin Ţene: „Sonată pentru creşterea ierbii“

Am alunecat în cântecul ciocârliei

şi-am dat peste câmpia însorită,

Soarele pieptănase metafora poeziei,

Iar sonata de creştere a ierbii răguşită.

Umbra era ameţită de atâta răcoare,

Iarba îmi crescuse până la nas,

Stâncile şi-au dat cep să curgă  izvoare

Când potecile cu paşii tăi  în urmă au rămas.

Tăcerile la înălţime aveau glasul ciocârliei din grâu,

Notele musicale purtau frânturi de iubire,

Cântecul creştea devenind un râu,

Eu înotam prin “Sonata Lunii “  în neştire.

AL. FLORIN ŢENE

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.