~Adrian Botez: „Poeme de iarnă“

CÂNTECUL CAVALERILOR ROUREI

 

Sudori de înger bem în veac

Însărăcindu-l pe sărac

Şi din potir şi din aripă

Ne-agonisim în cer risipă

———————-

Scoici când se răstignesc – nu mint:

Tainic învie-n mărgărint –

Spăşirea sevei înspinate:

Naramzele încoronate

———————-

O – lină vină de lumină

Neistovit vis de Grădină:

În sânge slovenim amurg –

Din noi în Tine toate curg

———————-

Fiece deget e-o Golgotă

Şi – fremătând din notă-n notă –

Stârnim furtună-n mâna dreaptă:

În pumn e Fulgerarea-Faptă!

 

*

Albesc de har copacii-n munţi

Arhangheli fac – din spade – punţi

Din vizuini – spre Empireu

E alfabet de Dumnezeu

———————-

Păstori de raze – Miel de Foc

Plauri de lumi fără soroc

Zenituri şi entelehii

Asfixieri de elegii

———————-

Logos Divin – Perfectă Rimă

Spre epopee se înclină

Şi stele toate – fir cu fir

Se-ntorc în inima-Potir

*

 

frânţi în genunchi pe-un strop de rouă

şoptim feţele lunii – două:

căci între fulgere şi beznă

zării din Iuda doar o gleznă

———————-

spre răsărit Ierusalim

din cavalerii câţi venim

nu se zăreşte-n cavalcadă

decât o înfocată SPADĂ

 

*

 

JOACĂ DE ÎNGERI

 

la cină  -  Dumnezeu zahăr le-a-mpărţit

îngerilor : în zvăpăiată

joacă  -  ei alb zahărul l-au împrăştiat  -  dulce viscolire

a iernat  -  peste pomii pământului

———————-

stau în mijlocul lumii  -  ca-n

mijlocul unui tort de nuntă  -  în care

urmează lumânările să se-aprindă

mirii să intre-n colindă

———————-

somnoroşi  -  îngerii s-au dus

la culcare: să strângă  -  de pe mese

Sărbătoarea  -  nu se ştie cine va avea grija

rigoarea

———————-

fierbinte  -  afundat cu genunchii-n visul zăpezii

mă rog să nu apară

de nicăieri  -  servitorii  -  nici

zorii

———————-

e-atâta parfum cald  -  în plin frigul

minunii : alaiuri  -  crai şi crăiese de abur  -  zăbovesc

sporovăiesc  -  prin somn  şi haruri  -  la fântâna

sticlindelor daruri

*

MULŢI ANI

 

mulţi ani  -  nu-nseamnă motiv de

trufie: doar

să priveşti  -  cu liniştea soarelui

lumea-n ochi  -  iar privirea

———————-

maiestuos transatlantic  -  să-nainteze   -  trainic  -  prin

mrejele tulburi de

alge  -  printre bancuri de scoici

bănuit perlifere  -  printre bancuri de peşti sumedenii

brăzdând  neguroase mituri de chiţi

———————-

şi s-ajungă  -  în fine  -  dar

negreşit  -  la locul de proapăt

susur  Luminii

*

 

NINGE…

ninge  : artileria şi-a micşorat

pulverizat  -  microscopic  -  proiectilele  albe  -  spre-a obţine

astfel mărirea  -  halucinantă  -  a

orizontului de tragere  -  şi  -  prin asta

garanţia că

nimic nu-i va scăpa  -  din bătaie  -  iernatic dezlănţuit

tirului gheţii

*

VREMURI

au fost cândva  -  în vremuri pline

voievozi şi de mărire duhuri :

bouri veneau să se închine

l-al Pajurii tron din văzduhuri

———————-

au fost cândva  -  în vremuri sfinte

oşteni născuţi de stânci şi codru :

vârtej de vitejii şi modru

şi hori de zâne pân’ la grinde

———————-

au fost cândva  -  în vremuri pline

icoane şi grădini de rai:

eroi ai spadelor cu grai

arhangheli   -  împărţeau  lumine

———————-

au fost cândva  -  în vremuri sfinte  -

dar cine-şi mai aduce-aminte ?

acum e crivăţ şi pustie

zbătut neam în nemernicie

———————-

au fost cândva  -  în vremuri pline  -

azi  -  dintre păsări – corbul vine

şi din moşia necuprinsă

a mai rămas o vatră stinsă

———————-

a fost cândva  – cine s-o ştie

când bate vântul de robie…

lungi şiruri  -  umbre fără cale

se scurg pe drumuri voievodale

———————-

şi nici măcar nu-s rupţi de jale…

———————-

lumină  -  unde eşti  -  lumină ?

te-ai stins  – şi noi suntem de vină :

din sus de cruce  -  răstignit

Hristos ne mustră  -  şi-i mâhnit

*

 

E NOAPTE ŞI E VISCOL…

e noapte şi e viscol şi cutremur

stau în odaie ca în fund de peşteri

prin aer zboară aşchiile lumii :

s-au pus pe desfăcut nebunii meşteri

———————-

de frig  -  nici o fiinţă nu-ndrăzneşte

să spargă porţile încremenirii

sub pleoapă-o lacrimă îmboboceşte :

între pustiuri  -  seacă şi martirii

*

 

LICORNUL

 

Licornul blând

Coboarã sfânt

Dintre pãduri

De dumnezei

———————-

E tot flãmând

De duh şi cânt

Şi trece rar

Pe la smarald

———————-

Licorn tãcut

Coboarã scut

Peste virginul

Prinţ din tei

———————-

E tot amurg

Walkirii curg

Spre câmpuri pline

De eroi

———————-

Sub cornul dalb

Nebun hidalg

Scuturã pomi:

Cad dulcinei

———————-

Licorn din lunã

Arme sunã:

Iubiri – rãzboi

Suie în mit

———————-

Îngenuncheaţi

Fraţi cruciaţi:

Aţi fost aleşi

Paznici la Graal

———————-

Arhangheli grei

Sunteţi tustrei

Chemaţi la cer:

E-ospãţ de zei

———————-

Licorn de pazã

Ia în vazã

Pe cei ce-ajung

Prin rãstigniri

La Sfântul Duh

 

*

*                     *

 

PLÂNGÂNDU-L PE IISUS

 

Plângându-L pe Iisus – un copil

Adormi la ferestrã: şi-L vãzu pe Ucis

Plutind lin – lebãdã sângerie

Scurgându-se-n cântecul ultim – spre

Lac

———————-

Rãnile Lui erau tot atâtea ciudate

Lumini – guri de peşteri – strãpungând spre

Orbitoare Grãdinã

———————-

Şi copilul – în vis – o porni spre

Eternele dimineţi – iar

Când s-a trezit – nu mai avea

Nicăieri de ajuns

 

*

ADRIAN BOTEZ