~Alexandru Nemoianu: „Câteva gânduri despre Ernst Junger“

Ernst Junger (1895-1998) este una dintre cele mai de seama personalitati ale culturii europene si in mai toate chipurile,un simbol al  destinului german in veacul al XX-lea.

Nascut la sfarsitul veacului  al XIX-lea in Hanovra  el a  crescut in amurgul  frumusetii ultimului veac normal,  care s-a sfarsit in 1914. El a cunoscut normalitatea si bogatia unei lumi care apunea. Caracter aprig  si neobisnuit  a cautat situatiile limita de foarte tanar. A fugit de acasa si s-a inrolat in “Legiunea Straina”,de unde a  fost  adus inapoi de parintele lui. Izbucnirea  Primului Razboi Mondial   a facut ca intrarea lui sub arme sa nu mai poata fi oprita. Ernst Junger participa la lupte crancene si se distinge  prin  vitejie personala la  nivelul de a primi Ordinul “Pure le Merite”, cea mai de seama distinctie militara germana. Era cel mai tanar dintre cei doar optsprezece Germani sub arme care au fost onorati cu aceasta  decoratie pe toata durata razboiului. De fapt primirea acestei decoratii i-a marcat destinul definitiv.Ernst Junger trebuia sa  se comporte exemplar si asta a si facut.

A facut serioase studii in entomologie si cateva specii ii poarta numele. In  acelasi timp devine unul dintre cei mai de seama  eseisti si publicisti ai vremii. Patriot autentic el  a slujit cu devotement interesele tarii lui pentru care nu sovaise sa isi dea  sangele. Ernst Junger a stiut ca  rusinoasa pace impusa Germaniei va adduce dezastru dar in acelasi timp in chip activ s-a opus  regimului nazist pe care il dipretuia aristocratic. Prestigiul sau a facut cu neputinta arestarea lui.(In  mod ciudat Hitler personal a interzis arestarea lui.Este una dintre ocaziile in care putem intrezari o taina,felul in care oameni alesi sunt ocrotiti..La fel ca in interdictia de persecutie  dictata de Stalin pentru Mihail Bulgakov.) Enrst Junger  se casatoreste cu Gretha von Jeisen(pe care atata de emotionant in” Jurnalele” sale o numeste,”Perpetua”)  si a avut doi feciori,Ernstel si Alexander.In vremea celui de al doilea Razboi Mondial a servit sub arme pe frontal de West,in Caucaz si la Statul Major din Paris.In  Septembrie 1944,in urma complotului impotriva lui Hitler, este inlaturat din armata  ca “nedemn  de a purta uniforma germana” si se retrage  la casa sa din Kirchhorst unde va trai pana la mijlocul anilor 50. Pe durata  ocupaitiei (1945-1949) nu va avea dreptul sa publice si va suferi mari privatiuni. Apoi devine una dintre cele mai de seama personalitati ale culturii germne postbelice si la implinirea varstei de  o suta de ani va fi cinstit cu onoruri nationale. A fost ultimul purtator la ordinului “Pour le Merite” si chiar acest lucru ,in sine, este simbolic.

Despre Ernst Junger si opera lui s-au scris tomuri nesfarsite. A fost laudat si insultat.Nu este rostul acestor randuri sa adauge ceva ci doar de a infatisa cateva ganduri despre o personalitate exemplara.

Cred ca masura personalitatii sale a dat-o deplin Ernst Junger in anii 1944-1949 cand, simultan, a fost prigonit de catre regimul nazist muribund si apoi de catre  autoritatile de ocupatie. In acei ani  a pierdut si pe fiul sau Ernstel, trimis cu un batalion de pedepsire (pentru  opinii anti-naziste) in Italia.Acea perioada din viata lui Ernst Junger  se poate deslusi din paginile uluitoarelor lui “Jurnale”(cele dedicate perioadei in cauza sunt,”Pagini din Kirchhorst” si “Coliba din Vie”.)

In Kirchhorst  si impreuna cu locuitorii  din jur ,Ernst Junger a trecut prin marele examen al persecutiei si suferintei. El a trecut acest suprem examen  de caracter in chip exemplar, aristocratic si fara indoiala meritand din nou ceeace primise in anii Primului Razboi Mondial,ordinul “Pour le Merite”.Ceeace Ernst Junger a  demonstrate a fost ca valoarea si semnificatia  existententei umane nu este data de suma “realizarilor” ci de consecventa de caracter  a persoanei.

Sfarsitul razboiului,”capitularea neconditionata”, Ernst Junger o primeste  uluitor,”poti sa vezi, sa intelegi,sa vrei si chiar sa iubesti ceeace este necesar si totusi sa fii patruns de o durere uriasa”. A inteles imediat esenta demonica a conceptului de “capitulare neconditionata” care inseamna continuarea razboiului prin pace. Tratarea  unor oameni fara aparare ca inamici de razboi.(In acest fel cu mult inainte el a intuit si demonstrate esenta demonica a  sistemului american,) Nu se sfieste sa ii caracterizeze  pe ocupanti (adica  trupele americane),”..necunoscand limbile vechi,mitul grecesc, dreptul roman,Biblia si etica crestina,moralistii francezi,metafizica germana,poezia din intreaga lume.Pitici in ce priveste viata adevarata,goliati in tehnica-de aceea uriasi in critica,in distrugere,misiune ce le revine fara ca ei sa stie…Titani cu un singur ochi,spirite ale intunericului.”In acei ani Ernst Junger, care atunci citeste pentru a doua oara integral Biblia, a dat dovada masurii lui umane.

Fara teama  ajuta cu vorba si fapta pe cei din jur. Traieste mai mult decat modest,din rodul gradinii pe care o ingrijea si  din mici daruri primite de la prieteni. Aceste activitati il fac sa scrie in  Jurnalele  pe care le tine (“Pagini din Kirchhorst” si “Coliba din Vie”), “munca este sfintita de ceeace nu poate fi platit in ea. Din aceasta catime divina se revarsa asupra oamenilor fericirea si sanatatea..Valoarea muncii se orienteaza dupa masura dragostei ascunsa in ea.”

Stie sa asculte si sa sfatuiasca pe toti cei cu care intra in contact si u isi ascunde simpatia pentru taranii din jur.  Ernst Junger descopera ca “Vesnicia nu e o marime,ci o calitate. Din acest motiv,nu mileniile si milioanele de ani sunt mai aproape de ea,ci clipa este”.Iar ,consecvent,” In situatia lumii moderne,care se standardizeaza si in care persoana devine numar,in care cei mai destepti esueaza si cei curajosi cauta o solutie,putem vedea cum cineva da linistit un sfat bun sau face ceeace e bine. Atunci putem fi siguri ca am intalnit un om care se roaga.”

In acei ani,cand cu usurinta ar fi putut deveni un profitor, Ernst Junger refuza sa  se prezinte in fata “tribunalului de denazificare” ( o noua manifestare a obsesiei pentru “reeducare” a celor care inca mai sunt stapanii lumi si  mai ales, a  celor care ii manevreaza) caci  acest lucru il facuse, punandu-si viata in pericol si  jertfind un fecior.Dar probabil cel mai important lucru este faptul ca Ernst Junger deplin deslusesete legatura cu Divinitatea si rostul  jertfei si trudei omenesti,legatura dintre actul uman si vesnicie : “ “ Dar inauntru s-a savarsit”.Cuvinte importante,de meditat la ele. In absolut,exista o incheiere a  actiunilor noastre,o completare a lor,care nu depinde de reusita sau de esec.E in asta o imensa consolare.

Actiunile noastre sunt comparabile cu lansari de o dubla forta. Pe de-o parte,ele sunt ca sagetile care,slobozite de arcul vietii,se subordoneaza hazardului,gravitatiei si vantului.Nimeresc la tinta sau o rateaza;drumul lor nu este in mana noastra.

Pe de alta parte,fiind intinse si de fortele iubirii,coarda trimite sageata in suprareal,pe o traiectorie dreapta de zbor care isi atinge tinta in nevazut. Exista intotdeauna un al doilea destinatar caruia se adreseaza cuvintele, faptele,gandurile noastre.

Scriem o scrisoare unuia dintre apropiatii nostri si o ducem la posta. In clipa in care o aruncam in cutia postala ,ne gandim la destinatar si ni se strecoara o grija ,o indoiala:oare mesajul nostru va ajunge la el? Cand domina haosul, aceasta grija devine preponderenta. Si totusi ne consoleaza faptul ca am scris scrisoarea,indiferent daca isi va atinge scopul ori nu. Simtim ca,scriind-o,ceva s-a schimbat in lume. Ea este o  jertfa implinita,chiar daca nu va fi citita. Caci “inauntru s-a savarsit”.

La fel se intampla ,in genere,si cu grija legata de cei de departe. Gandurile noastre se rotesc in jurul luptatorilor,al celor disparuti,al prizonierilor. Poate ca niciodata nu va mai veni vreo veste de la ei,poate vom afla peste ani ca au cazut. Si nicodata suflul absurdului nu ne va parea mai puternic decat atunci cand vom fi obligate sa recunoastem ca ne ingrijorasem de soarta unui om care a putrezit de mult.Ne gandisem la el ca si cum ar fi trait.Si totusi,e ceva miraculos in acest “ca si cum”. Ar trebui sa ne gandim la fiecare mort ca si cum ar trai si la fiecare viu ca si cum ne-ar desparti deja moartea de el. Astfel ne adresam dorintele mai sus,catre persoana invulnerabila. Iar daca am incorda arcul corect,am trai clipa miraculoasa in care ar sosi raspunsul. Caci inauntru s-a savarsit.”

Probabil ca Ernst Junger  a fost  mai mult decat un om special, poate a fost un desavarsit,unul dintre  Sfintii pe care  doar Dumnezeu ii cunoaste,unul dintre cei carora ne putem ruga.

ALEXANDRU NEMOIANU